Statutul cercetătorului științific

Statutul cercetătorului din ITP constituie cadrul prin care se promovează dezvoltarea și motivarea resurselor umane din cercetarea științifică în condițiile libertății de gândire și expresie. El prescrie în același timp standardele de performanță și de conduită etică în activitatea de cercetare.

Statutul personalului de cercetare-dezvoltare constituie cadrul prin care se promovează formarea continuă, dezvoltarea și motivarea resurselor umane, pentru asigurarea competenței și eticii profesionale în activitățile de cercetare-dezvoltare, a libertății demersurilor științifice și pentru participarea personalului din domeniu la promovarea și evaluarea activităților ce îi revin.

Activitatea de cercetare științifică cuprinde:

1. cercetarea fundamentală;
2. cercetarea strategică;
3. cercetarea aplicată;
4. transferul de cunoștințe și tehnologii;
5. managementul cunoașterii și al drepturilor de proprietate intelectuală;
6. valorificarea rezultatelor cercetării științifice.

Personalul de cercetare-dezvoltare cu studii superioare, care desfășoară activități de cercetare științifică se diferențiază pe funcții și grade profesionale, după cum urmează:

1. cercetător științific gradul I;
2. cercetător științific gradul II;
3. cercetător științific gradul III;
4. cercetător științific;
5. asistent de cercetare științifică.

Cercetătorii științifici pot funcționa ca personal didactic în instituțiile de învățământ superior pe funcții echivalente, cu respectarea prevederilor Legii 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.

Personalul didactic ITP poate funcționa ca personal de cercetare asociat în unitățile sau structurile de cercetare-dezvoltare ale ITP, inclusiv în Centrul de Cercetare ITP cu participarea la conducerea și execuția programelor și proiectelor de cercetare-dezvoltare, precum și la valorificarea acestora.

Cercetătorii beneficiază în acest scop de clasica libertate academică de gândire și de libertatea de a identifica metodele prin care sunt rezolvate problemele, în conformitate cu principiile și practicile etice recunoscute.

Cercetătorii trebuie să respecte practicile etice academice recunoscute, principiile etice fundamentale creștine precum și ale disciplinei lor, cât și standardele etice prevăzute în diferitele coduri etice naționale, internaționale și instituționale.

Cercetătorii nu trebuie să pretindă un grad de competență pe care nu-l posedă și nici să accepte sarcini a căror rezolvare presupune competențe pe care nu le au.

Cercetătorii trebuie să evite plagiatul de orice fel, să se conformeze principiului proprietății intelectuale și al proprietății comune asupra datelor în cazul cercetării realiza-te în colaborare precum și cerințelor pentru atribuirea calității de autor/co-autor.

Cercetătorii au obligația de a evita conflictul de interese. Acesta se produce atunci când persoana are ocazia reală, percepută sau potențială de a prefera satisfacerea propriilor sale interese față de cele ale ITP.

Cercetătorii trebuie să cunoască și să respecte obligațiile contractuale și reglementările legale referitoare la condițiile de realizare a cercetării precum și la mecanismele de finanțare. Ei trebuie să informeze responsabilul/directorul însărcinat de ITP și finanțatorii atunci când proiectul este amânat, redefinit sau încheiat.

Cercetătorii care ocupă posturi autofinanțate au obligația de a obține și încheia contracte care să asigure autofinanțarea, în conformitate cu reglementările Senatului ITP.

Cercetătorii trebuie să asigure, în conformitate cu obligațiile contractuale pe care și le-au asumat, diseminarea și valorificarea rezultatelor activității proprii de cercetare prin publicare, brevetare și comunicări la manifestări științifice.

Cercetătorii au obligația de a se perfecționa continuu prin actualizarea și lărgirea competențelor și capacităților lor prin diferite mijloace. Perfecționarea profesională se realizează în principal prin:

1. Doctorat;
2. Programe de formare continuă;
3. Documentare și schimburi de experiență;
4. Specializări postdoctorale;
5. Stagii de pregătire și documentare în țară sau străinătate;
6. Manifestări științifice.

ITP trebuie să garanteze crearea unui mediu stimulativ pentru cercetare sau pentru formarea pentru cercetare prin oferirea de echipament adecvat și facilități, dar și prin respectarea reglementărilor privind siguranța și sănătatea în activitatea de cercetare.

ITP va asigura condiții de salarizare adecvate și drepturile de securitate socială prevăzute de legislația națională, inclusiv în cazul tinerilor cercetători.

ITP va asigura cercetătorilor ocazia de a se dezvolta și perfecționa din punct de vedere profesional în toate etapele carierei lor și indiferent de situația lor contractuală, prin accesul la forme de educație continuă.

Predarea reprezintă un mijloc esențial pentru structurarea și diseminarea cunoașterii și din acest motiv trebuie considerată ca o opțiune valoroasă pentru ruta profesională a cercetătorilor. Responsabilitățile didactice nu trebuie să fie însă excesive și nu trebuie să-i împiedice pe cercetătorii aflați la începutul carierei să-și realizeze activitățile de cercetare.

Este legitim și dezirabil ca cercetătorii să fie reprezentați în organismele de consultare și de luare a deciziilor ale ITP, ca de exemplu în Consiliul Cercetării Științifice pentru ca interesele lor profesionale să fie protejate și promovate.

Trebuie de asemenea să faciliteze accesul grupurilor dezavantajate și să promoveze egalitatea șanselor între bărbați și femei fără a afecta însă criteriile de calitate și competență.