Art. 15 - Statutul cercetătorului științific
Cercetătorii trebuie totuși să recunoască limitele acestei libertăți în anumite circumstanțe particulare sau din cauza unor constrângeri operaționale.
Cercetătorii trebuie totuși să recunoască limitele acestei libertăți în anumite circumstanțe particulare sau din cauza unor constrângeri operaționale.
Cercetătorii beneficiază în acest scop de clasica libertate academică de gândire și de libertatea de a identifica metodele prin care sunt rezolvate problemele, în conformitate cu principiile și practicile etice recunoscute.
Cadrele didactice au același drepturi ca și fiecare cetățean al tării. Ei își pot exprima liber opiniile, pot participa la manifestări politice, dar toate acestea le vor face ca și persoane particulare. Opinia lor personală nu o vor putea exprima în numele Institutului, în situații speciale nu au voie să se sustragă de la prevenirea pericolului, nu vor putea împiedica sau întârzia soluționarea problemei.
Libertatea academică implică respectul libertății academice a altuia. Acele persoane care într-un fel sau altul ajung în posesia unor informații sau documente confidențiale referitoare la persoane sau instituții, sunt obligate să le trateze astfel încât să nu dăuneze prin acestea intereselor persoanei sau instituției vizate.
Libertatea academică presupune dreptul oricărui membru al comunității academice de a-și exprima liber opiniile sale legate de domeniul său de activitate, în cadrul cursurilor, seminariilor și conferințelor științifice. Orice membru al comunității academice își poate exprima în mod liber, în interiorul sau în afara Institutului, opiniile bazate pe competența sa profesională.